FERTILIZAREA IN VITRO

FERTILIZAREA IN VITRO (F.I.V.)

Se adreseaza cuplurilor la care patologia este mai grava (absenta sau obstructia tubara bilaterala, oligoastenozoospermia medie sau severa) sau la care toate celelalte procedure premergatoare au esuat.

Presupune recoltarea materialului resproductiv de la ambii parteneri in acelasi timp si realizarea embrionilor (fecundarea) in laborator urmat de transferul acestora in cavitatea uterina (embriotransfer) la cateva zile (3-5) dupa procedura, sau crioprezervarea (stocarea) acestor embrioni pana la cicluri ulterioare daca conditiile materne o impun. In situatiile in care sperma este de foarte slaba calitate se poate recurge si la F.I.V. cu I.C.S.I. (injectarea intracitoplasmatica de spermatozoizi), procedura pentru care sunt necesari un numar foarte mic de spermatozoizi in ejaculat sau obtinuti prin biopsie testiculara.

FIV este o compusa dintr-o multime de proceduri. Scopul acestor proceduri este de a obtine o sarcina atunci cand toate mijloacele naturale au fost epuizate. Prin aceste proceduri ovocitele sunt fecundate de spermatozoizi in afara corpului uman, adica in vitro. In urma fecundarii, produsul de conceptie va fi implantat in uter (embriotransfer).

INDICATII:

• Trompe uterine impermeabile prin patologii diverse (cel mai frecvent BIP) sau post ligatura tubara (sterilizare chirurgicala la cerere) a fost indicatia initiala pentru FIV.
• Tulburari de ovulație.
• Endometrioza severa cu afectarea ovarelor si trompelor, in conditiile unei cavitati uterine normale.
• Fibroame uterine. Sunt tumori benigne in peretele uterului si sunt frecvente la femei cu varsta intre 30 – 40 de anisi in functie de dimensiune si localizare pot impiedica implantarea ovulului fecundat.
• Productia sau functia deteriorata a spermei. Concentratia de spermatozoizi sub medie, miscarea slaba a spermatozoizilor (mobilitate slaba) sau anomalii in dimensiunea si forma spermatozoizilor pot face dificila fertilizarea unui ovul in mod natural.
• Infertilitate inexplicabila. Infertilitatea inexplicabila inseamna ca nu a fost gasita nicio cauza de infertilitate.
• Tulburari genetice. Daca unul din parteneri este cunoscut cu o boala genetica se recomanda uneori PGD (diagnostic genetic preimplantational), o procedura prin care din embrion se extrage si analizeaza genetic o celula, restul embrionului fiind selectionat pentru transfer.
• Conservarea fertilitatii in conditiile aparitiei unei patologii maligne care in procesul terapeutic impune radio si chimioterapie cu compromiterea functiei ovariene. FIV pentru conservarea fertilitatii poate fi o optiune. Femeile pot avea ovocite recoltate din ovare inanite de inceperea tratamentelor si congelate intr-o stare nefertilizata pentru utilizare ulterioara.

ETAPE:

1. Stimularea ovariana controlata medicamentos. Aceasta etapa presupune initial o perioada de inhibare ovariana medicamentoasa. Motivul acestei inhibari este acela de a preveni o ovulatie precoce. Durata unei inhibari ovariene este, de regula, 2 saptamani. Ulterior se trece la stimularea ovariana propriu-zisa. Aceasta presupune, dupa cum indica si numele, stimularea ovarelor in producerea mai multor foliculi ovarieni. Stimularea se face prin administrarea unor injectii hormonale zilnice timp de cateva zile, incepand din ziua 2-a a ciclului cu monitorizare ecografica si hormonala periodica pentru evaluarea raspunsului la tratament.
2. Declansarea ovulatiei. Presupune administrarea unui hormon pentru a pregati ovocitele de recoltare. La aproximativ 36 ore dupa administrare se trece la recoltarea ovocitelor prin punctie ovariana.
3. Recoltarea ovocitelor prin punctie transvaginala a ovarelor, procedura dureroasa care se efectueaza in anestezie generala i-v, cu durata scurta, sub 30 min.
4. Prepararea spermei si fecundatia. In functie de calitatea si cantitatea spermatozoizilor se va opta pentru fecundatia spontana sau pentru injectia intracitoplasmatica a spermatozoidului (ICSI)  In ICSI spermatozoizii sunt alesi in functie de felul in care arata (morfologie) si felul in care se misca (motilitate).
5. Embriotransferul. Embrionii rezultati in urma fecundatiei in vitro sunt selectati, 1-2 din acestia se pot transplanta in uter la 3-5 zile pe acelasi ciclu, restul se pot conserva prin stocare in azot lichid (criostocare).
6. Testul de sarcina precoce la 7-10 zile post ET se poate doza HCG, iar la 14 zile post ET se pozitiveaza si cel urinar.

RISCURI:

• Sindromul de hiperstimulare ovariana (HOSS). Stimularea ovulatiei cu HCG mai ales in contextul PCOS poate provoca sindromul de hiperstimulare ovariana de diferite grade. Simptomele dureaza de obicei o saptamana si includ dureri abdominale usoare, balonare, greata, varsaturi si diaree.
• Complicatiile procedurii de recoltare a ovocitelor. Utilizarea unui ac de aspiratie pentru colectarea ovocitelor poate provoca sangerare, infectie sau perforarea intestinului, vezicii urinare sau a unui vas de sange. Riscurile sunt, de asemenea, asociate cu sedarea si anestezia generala, daca sunt utilizate.
• Sarcina extrauterina. Aproximativ 2-5% dintre procedurile de FIV-ET se soldeaza cu o SEU.
• sarcina multipla. FIV crește riscul de sarcina multipla in cazul transferului mai multor embrioni.
• Avortul. Rata de avort pentru femeile care concep utilizand FIV cu embrioni proaspeti este similara cu cea a femeilor care concep natural (15-25%) dar rata creste odata cu varsta materna.
• Nasterea prematura si greutatea scazuta la nastere. Cercetarile sugereaza ca FIV creste usor riscul de nastere prematura sau de greutate scazuta la nastere.
• Defectele structurale fetale aparute la sarcinile obtinute prin FIV nu se datoreaza procedurii, ci mai degraba sunt cauzate de varsta genitorilor.
• Cancer. Desi unele studii timpurii au sugerat ca poate exista o legatura între anumite medicamente utilizate pentru stimularea cresterii ovulului si dezvoltarea unui tip specific de tumora ovariana, studii mai recente nu sustin aceste descoperiri. Nu pare sa existe un risc semnificativ crescut de cancer de san, endometrial, sau de ovar dupa FIV.